Treceți la conținutul principal
O zi perfectă? E liniștită, cuprinde neapărat un gram de singurătate, planuri amânate, junk fook, good food, long long drinks ca de exemplu cocktailul meu de căpșuni combinat cu sifon și lichior de piersici. Deja mă doare capul. Leacul? Mai mult cocktail de căpșuni fără lichior de piersici și eventual niște cafea. Muzică, seriale, lene cât cuprinde, fără vorbe, imagini, sunete nedorite. Vorbele se înterpretează, o zi perfectă nu. Ea e. Așa cum ar trebui să fiu și eu: doar să fiu; Să nu-mi pun sutien, machiaj, vrăjeli din astea creapy. Îmi place că ieri am simțit din nou fiorul aăla de oh mi-ai trimis un sms. abia așteptam încă unul. Mi s-au încălzit obrajii și s-au înroșit ca în prima zi. Îmi era dor de sentimentul acela. De fiecare dată pentru aceeași persoană. Aproape că ți-aș fi spus câteva cuvinte magice, dar a intervenit rațiunea și a stricat tot. Îmi place că scriu despre mine, despre noi, despre ce simt, despre faptul că n-o să ne vedem o perioadă, poate nici n-o să mai vorbim la telefon. Aproape era să-ți scriu o scrisoare, dar tu nu ești ca ceilalți, tu meriți mai mult. Ți-am scris vreo două postări pe blog, ți-am cumpărat și o cană, dar am aruncat-o pe geam când stăteam la Pescărie pentru că nu ne-am mai văzut. Tu ai dat un nou sens cuvântului dependență și mă bucur că încă simt lucruri și nu mă refer la țepii trandafirilor. Aș dori să nu mă mai doară capul, să dorm mai mult, să mănânc mai mult, să ne vedem mai mult și să locuim împreună vara asta. Măcar puțin. Să vedem cum e. Dacă putem să ne suportăm. Mă gândeam că dacă am lua toate smsurile și mesajele de pe Facebook și aș scrie despre prima dată când ne-am văzut așa cum am povestit unor prieteni într-o seară am fi mai grozavi decât Elena și Paris. Conversația a fost demnă de un scenariu câștigător la Cannes. Oh cât mi-aș dori să mă întorc în timp, să fac lucrurile altfel. Să nu mă îndoiesc că legătura asta va supraviețui distanței și timpului. Dovada o am aici, mă simt la fel, zilnic, mă trezesc cu tine, adorm cu tine și azi mi-am dorit să locuim împreună o vreme. Doar puțin. Ce zici?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce urăsc Valentine's Day din toată ființa mea?

Voi fi foarte subiectivă în această postare. Cred că a început în adolescență și fenomenul s-a repetat în fiecare an. Fiind influențată de publicații „remarcabile” pentru adolescenți precum „Cool Girl” și trecând treptat la Cosmopolitan, Glamour și alte reviste destinate femeilor mi se părea că V Day chiar înseamnă ceva. Iar faptul că de fiecare dată, dar de fiecare dată se întâmpla ceva și nu eram în cuplu în această perioadă sau suspinam după vreun „ființ” la care se ajunge greu, că altfel nu e interesant, mă făcea să cred că e ceva în neregulă cu mine.

Apoi, o dată cu vârsta am început să înțeleg că la fel ca și Moș Crăciun, Iepurașul de Paște și alte personaje mirifice, Cupidon există doar ca să-i ajute pe oameni să cumpere lucruri urâte, pe care în mod normal nu le-ar cumpăra. Dar la presiunea societății și de teama de a nu rămâne singuri cumpără inimioare de pluș, trandafiri roșii parfumați, prăjituri în formă de inimă. By the way, știți ce formă are inima? Nu are nicio legătură…

Ieftin, dar bun, prietene - are tot ce vrei pentru un păr superb

Sunt anumite produse cosmetice la care mă întorc, deși îmi place să testez cât mai multe. Din această categorie face parte și serul pentru vârfuri despicate, cel verde de la Avon. E pur și simplu ce trebuie pentru sezonul rece.

Deși îmi place să am volum la păr și e destul de trist că nu-l pot obține în mod natural ca alte persoane, acesta îmi place (culmea) pentru că mi-l face și mai drept decât este deja. Doar că este un păr drept ce pare îngrijit, strălucitor și care miroase genial, un atribut comun pe care-l au toate produsele cosmetice pe care le prefer în mod uzual.

Am aflat între timp și cum se numește mulțumită Google (Daily Shine de la Advance Techniques). Iar cel mai mult îmi place mirosul, după cum am subliniat mai sus. Partea amuzantă e că nu pot să-l asociez cu nimic, nu seamănă cu nimic din ce cunosc, parcă are un miros al lui specific. Și m-am bucurat că l-am redescoperit la fel de bun ca atunci când l-am cumpărat pentru prima dată, acum 6 ani și când o grămadă de perso…

Am găsit „Jurnal de Bac”, neprelucrat și găsit total întâmplător. Genial și fără spații după virgule

Jurnal de Bac17 septembrie 2010Azi s-a făcut,ca de altfel în fiecare an trafic de cărţi. S-au vândut şi s-au cumpărat înaceiaşi măsură.Ca la piaţă. Eu aveam doar patru lei,atât am apucat să iau când am plecatla şcoală. Am zărit chioşcul de ziare şi era să cobor să-mi iau o revistă. Nu prea mă potabţine. Şi ce e dureros e că sunt conştientă că nu-mi folosesc la nimic,poate doar pentru amânca mama seminţe pe ele. Nu mai găsesc nimic interesant în paginile lor colorate.Toate subiectele sunt reluate la nesfârşit.19 septembrie 2010Caz de urgenţă,deschid DEX-ul la imaginar poetic. Nu găsesc. Ultima soluţie:caut pe net.Şi caut,şi caut şi caut…Când în sfârşit am crezut că am descoperit definiţia salvatoare eaarată aşa: „Imaginar poetic- Concept integrator al antropologiei şi al poeticilor moderne,definit ca viziune reunificatoare a conştientului şi a inconştientului în raportareafiinţei umane la mediul înconjurător,reprezentabilă poetic într-o sumă uriaşă de imaginifundamentale,în reperele că…