O zi perfectă? E liniștită, cuprinde neapărat un gram de singurătate, planuri amânate, junk fook, good food, long long drinks ca de exemplu cocktailul meu de căpșuni combinat cu sifon și lichior de piersici. Deja mă doare capul. Leacul? Mai mult cocktail de căpșuni fără lichior de piersici și eventual niște cafea. Muzică, seriale, lene cât cuprinde, fără vorbe, imagini, sunete nedorite. Vorbele se înterpretează, o zi perfectă nu. Ea e. Așa cum ar trebui să fiu și eu: doar să fiu; Să nu-mi pun sutien, machiaj, vrăjeli din astea creapy. Îmi place că ieri am simțit din nou fiorul aăla de oh mi-ai trimis un sms. abia așteptam încă unul. Mi s-au încălzit obrajii și s-au înroșit ca în prima zi. Îmi era dor de sentimentul acela. De fiecare dată pentru aceeași persoană. Aproape că ți-aș fi spus câteva cuvinte magice, dar a intervenit rațiunea și a stricat tot. Îmi place că scriu despre mine, despre noi, despre ce simt, despre faptul că n-o să ne vedem o perioadă, poate nici n-o să mai vorbim la telefon. Aproape era să-ți scriu o scrisoare, dar tu nu ești ca ceilalți, tu meriți mai mult. Ți-am scris vreo două postări pe blog, ți-am cumpărat și o cană, dar am aruncat-o pe geam când stăteam la Pescărie pentru că nu ne-am mai văzut. Tu ai dat un nou sens cuvântului dependență și mă bucur că încă simt lucruri și nu mă refer la țepii trandafirilor. Aș dori să nu mă mai doară capul, să dorm mai mult, să mănânc mai mult, să ne vedem mai mult și să locuim împreună vara asta. Măcar puțin. Să vedem cum e. Dacă putem să ne suportăm. Mă gândeam că dacă am lua toate smsurile și mesajele de pe Facebook și aș scrie despre prima dată când ne-am văzut așa cum am povestit unor prieteni într-o seară am fi mai grozavi decât Elena și Paris. Conversația a fost demnă de un scenariu câștigător la Cannes. Oh cât mi-aș dori să mă întorc în timp, să fac lucrurile altfel. Să nu mă îndoiesc că legătura asta va supraviețui distanței și timpului. Dovada o am aici, mă simt la fel, zilnic, mă trezesc cu tine, adorm cu tine și azi mi-am dorit să locuim împreună o vreme. Doar puțin. Ce zici?


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Spune-mi ce crezi:

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

Pub

Publicite

Despre mine

Fotografia mea

Orice aș scrie, oricine își va da seama că a găsit-o pe Alexandra pe care o cauta.

Ads

Follow me on Bloglovin

Follow on Bloglovin

Google+ Followers