Pietre colorate, parfumate, aromate:))

Sinopsis: Sunt în Vama Veche, am învățat în câteva zile să fac bijuterii cu pietre semiprețioase care reprezintă prima afacere pe bune realizat vreodată pe mine. În câteva cuvinte sunt autonomă, puțin obosită, mă grăbesc să scriu ca să ies un pic să fac pe turista etc. Restul îl veți afla din notițele de dinainte de pietre și în timp ce eram la stand. 

Prolog 
„Mă simt extaziată că știu că în mai puțin de o săptămână voi avea afacerea mea, prima. Mi-am dorit foarte mult una, dar n-am crezut că voi începe cu pietre semiprețioase. Mă simt vie. Mă simt recunoscătoare pentru șansa oferită, pentru că am volum la păr, pentru că plec din Constanța.”

Joi 6 august:„ Îmi imaginez cum o să fie, imi place cum sună totul. Cred că încep să simt ceva pentru cineva. Nu sunt sigură. Se simte fain, deci nu are cum să fie rău. Vreau la Master la Open Mind. Vreau la Barcelona.”

Sâmbătă 8 august: Și am început. Am un panou foarte gol și o navetă de bere plină cu gablonțuri. Chiar dacă am muncit toată ziua nu am suficiente și nu sunt destul de vizibile. Fucking shit! Îmi vine să ies și să-mi dau cei 40 de lei din portofel pe shoturi, dar e mai ok să fac asta mâine când mă voi concentra să umplu panoul. N-am vândut nimic. Panică, panică, panică. Mi-e gândul la cineva cunoscut de curând. Nu știu nimic în afară de numele mic și unde lucrează. Pfff. Nu vreau să pierdem legătura, mă calmează.

Duminică 9 august: Am muncit toată ziua la panou. Am vândut ceva. Yey!!!!!!!Aici nu vinzi doar dacă stai la panou; trebuie să-l ajuți pe om să își găsească piatra potrivită, dacă nu comunici nu existi, ești nul. Am realizat că oamenii apreciază că știu multe lucruri despre pietre și zodii. Nu credeam că-mi va folosi vreodată la ceva. 
E fain că am devenit autonomă sau mai frumos freelancer, așa cum a observat un client. Îmi realizez conexiuni cu ei. Pentru prima oară simt că umanitatea și sinceritatea îmi folosesc la ceva. 
Îmi aduc aminte de capitolul „Omul” de la filosifie; omul este făuritor de obiecte; așa mă simt acum; am confecționat atât de multe că-mi e groază să mai privesc uneltele de lucru. Am vorbit la telefon cu bunica mea. E super fericită că în sfârșit mi-am deschis ceva al meu. Știe cât de mult îmi doream asta. Aici e fain.  Mă simt diferit în postura asta comparativ cu cea de turist. Încerc să observ comportamentele oamenilor mai degrabă decât să experimentez și să-mi cheltui toți banii cum făceam înainte. Mi-e gândul tot acolo la tipul de la barul cu mese colorate din Constanța. Mere de sa mere. Mai jos sunt fotografii cu atelierul din cort și cu panoul cum arată acum. Enjoy!!!Aaa și cumpărați pietre. Sunt benefice. Mie mi-au adus toate aceste șanse după ce am experimentat o chestie total aiurea care m-a lăsat pustiită de-a dreptul. Life goes on! Pa!







0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Spune-mi ce crezi:

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

Pub

Publicite

Despre mine

Fotografia mea

Orice aș scrie, oricine își va da seama că a găsit-o pe Alexandra pe care o cauta.

Ads

Follow me on Bloglovin

Follow on Bloglovin

Google+ Followers