Treceți la conținutul principal

Acaparată de farmecul profesorului de filozofie 29.04.2014 Ali's dream castle

Era într-o miercuri, anul trecut în Dijon și îmi doream să ajung la un curs de filozofie. Am ajuns inițial la unul despre filosofie contemporană și atunci am auzit pentru prima dată despre Habermas și Foucault. Am renunțat nu pentru că nu aș fi dorit să aflu opinia lui Foucaut despre sexualitatea umană, ci pentru că nu aveam suficient timp să-mi pregătesc portofoliul și să dau un examen scris de patru ore. Nu pot să stau patru ore într-un examen, înnebunesc. Așa am ajuns la ora 17:10 la cursul domnului Simon nu mai știu cum. Am căutat sala în disperare și aș fi renunțat demult dacă nu era vorba de cursul de filozofie antică. Am putut afla despre ce crede Aristotel, Platon și Augustin despre timp și mișcare, despre spațiu etc.

Am intrat în sala 37 cu părul răvășit de ploaie de un roșcat proaspăt vopsit și cu paltonul meu mov și cizmele negre lăcuite. Nu știu ce a fost în capul meu când le-am luat, detest tot ce e lăcuit. În fine era o liniște de mormânt. Privirile erau îndreptate spre mine care aveam o față terifiată și mi-era foarte jenă că am întârziat. Nu mai erau locuri, așa cum urma să aflu că se întâmpla de fiecare dată. Persoana aceasta reușea să umple sălile de fiecare dată, miercuri la ora 17:00. S-a oprit din vorbit și mi-a adus personal un scaun dintr-o altă sală și m-a așezat la o masă cu un tip italian, genul melancolic, gânditor și foarte deștept.



Am rămas fascinată de bărbatul din fața mea care m-a uimit prin simplitatea stilului său vestimentar, dar mai ales de vorbele sale care se opreau odată cu markerul. Zici că ideile sale izvorau din markerul verde ce măzgălea niște litere pe tablă. Câteodată se oprea din predat ca să ne citească niște texte din Republica sau din Confesiuni. Era acolo strecurat în lectură, nu mai era cu noi când citea, fața îi era luminoasă și după ce termina ne privea timp de câteva secunde și începea să ne explice și să răspundă la întrebări.

Era profesorul meu preferat, nonconformist care desena un triunghi pe tablă și ne punea să ne imaginăm că e un pat ca să ne explice nu știu ce teorie cu trei paturi. Ce paturi nu mai știu, îmi amintesc că stătea pe spătarul scaunului cocoțat și ne explica diverse lucruri. Ne-a mărturisit odată că el nu știe cum reușește să se trezească în fiecare dimineață într-un anumit moment, fără ceas. Că-și pune întrebarea de ce s-a trezit la ora aia și nu s-a trezit mai târziu sau mai devreme. M-am gândit mult în seara aia la acest aspect. M-am întrebat de ce mă mai trezesc eu, de ce sunt aici, am vreun scop sau e totul ca în teoria noastră din liceu cu naratorul care scrie capitole din viața noastră după bunul plac.

Îmi plăcea când izbucnea în râs dintr-o dată și apoi devenea din nou serios ca un fel de autocenzurare...

L-am admirat nespus, e printre persoanele acelea care m-au dat pe spate prin modul de a gândi. Mi-am amintit de el când am intrat pe LinkedIn acum vreo două zile și l-am descoperit pe profesorul pe care l-am îndrăgit atât de mult.



N-am îndrăznit nicicând să adaug ceva la cursuri, mi-era teamă de franceza mea mediocră, dar am vorbit când i-am cerut temele pentru examen. Mi-a dat adresa de e-mail să-i trimit tema și a părut surprins că am vorbit cu el...

Sper să-și amintească totuși de un palton mov și niște cizme lăcuite care i-au deranjat cursul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce urăsc Valentine's Day din toată ființa mea?

Voi fi foarte subiectivă în această postare. Cred că a început în adolescență și fenomenul s-a repetat în fiecare an. Fiind influențată de publicații „remarcabile” pentru adolescenți precum „Cool Girl” și trecând treptat la Cosmopolitan, Glamour și alte reviste destinate femeilor mi se părea că V Day chiar înseamnă ceva. Iar faptul că de fiecare dată, dar de fiecare dată se întâmpla ceva și nu eram în cuplu în această perioadă sau suspinam după vreun „ființ” la care se ajunge greu, că altfel nu e interesant, mă făcea să cred că e ceva în neregulă cu mine.

Apoi, o dată cu vârsta am început să înțeleg că la fel ca și Moș Crăciun, Iepurașul de Paște și alte personaje mirifice, Cupidon există doar ca să-i ajute pe oameni să cumpere lucruri urâte, pe care în mod normal nu le-ar cumpăra. Dar la presiunea societății și de teama de a nu rămâne singuri cumpără inimioare de pluș, trandafiri roșii parfumați, prăjituri în formă de inimă. By the way, știți ce formă are inima? Nu are nicio legătură…

Ieftin, dar bun, prietene - are tot ce vrei pentru un păr superb

Sunt anumite produse cosmetice la care mă întorc, deși îmi place să testez cât mai multe. Din această categorie face parte și serul pentru vârfuri despicate, cel verde de la Avon. E pur și simplu ce trebuie pentru sezonul rece.

Deși îmi place să am volum la păr și e destul de trist că nu-l pot obține în mod natural ca alte persoane, acesta îmi place (culmea) pentru că mi-l face și mai drept decât este deja. Doar că este un păr drept ce pare îngrijit, strălucitor și care miroase genial, un atribut comun pe care-l au toate produsele cosmetice pe care le prefer în mod uzual.

Am aflat între timp și cum se numește mulțumită Google (Daily Shine de la Advance Techniques). Iar cel mai mult îmi place mirosul, după cum am subliniat mai sus. Partea amuzantă e că nu pot să-l asociez cu nimic, nu seamănă cu nimic din ce cunosc, parcă are un miros al lui specific. Și m-am bucurat că l-am redescoperit la fel de bun ca atunci când l-am cumpărat pentru prima dată, acum 6 ani și când o grămadă de perso…

Am găsit „Jurnal de Bac”, neprelucrat și găsit total întâmplător. Genial și fără spații după virgule

Jurnal de Bac17 septembrie 2010Azi s-a făcut,ca de altfel în fiecare an trafic de cărţi. S-au vândut şi s-au cumpărat înaceiaşi măsură.Ca la piaţă. Eu aveam doar patru lei,atât am apucat să iau când am plecatla şcoală. Am zărit chioşcul de ziare şi era să cobor să-mi iau o revistă. Nu prea mă potabţine. Şi ce e dureros e că sunt conştientă că nu-mi folosesc la nimic,poate doar pentru amânca mama seminţe pe ele. Nu mai găsesc nimic interesant în paginile lor colorate.Toate subiectele sunt reluate la nesfârşit.19 septembrie 2010Caz de urgenţă,deschid DEX-ul la imaginar poetic. Nu găsesc. Ultima soluţie:caut pe net.Şi caut,şi caut şi caut…Când în sfârşit am crezut că am descoperit definiţia salvatoare eaarată aşa: „Imaginar poetic- Concept integrator al antropologiei şi al poeticilor moderne,definit ca viziune reunificatoare a conştientului şi a inconştientului în raportareafiinţei umane la mediul înconjurător,reprezentabilă poetic într-o sumă uriaşă de imaginifundamentale,în reperele că…