Treceți la conținutul principal

Legea antifumat a reuşit doar să împartă românii în două tabere: fumători şi nefumători

De-a lungul timpului am fost impresionată de solidaritatea fumătorilor şi capacitatea acestora de a se împrieteni cu persoane necunoscute la un „foc”. Ar fi interesant de aflat dacă acest obicei are ceva de a face cu socializarea. Dar aceasta este deja altă poveste...sau nu?! Ia să ne gândim o clipă: Ce roluri au barurile și cafenelele? Nu cumva printre ele se află și socializarea ? Ba da. Acum avem răspunsul la întrebarea „De ce majoritatea celor din cafenele, baruri și puburi fumează?”. Iată de ce acești oameni sunt intrigați că nu au voie să fumeze în cafenele: ei reprezintă publicul țintă pentru astfel de locuri.

Am observat zile acestea o departajare clară între fumători și nefumători care-și susțin în moduri extremiste cauza. Sunt nefumătoare și mare mi-a fost mirarea să văd cum a fost construită imaginea nefumătorului în postările și comentariile pe care le-am citit. Spre exemplu într-o opinie devenită virală și anume mesajul uni patron de bar  nefumătorul e cel care mănâncă mere, miroase a levănțică și bea ceai;)) E un soi de membru al familiei Tofu, care mănâncă. trăiește și „respiră” bio.

Ok, trebuie să recunosc mănânc și mere, iar când le aleg o fac după criterii pe care le știu foarte bine. Am crescut 14 ani la țară și știu că un măr din livada alor mei de la Jurilovca miroase a măr și arată ca un măr; nu zici că e pictat, e mai degrabă mat decât lucios, iar când îl mănânci e aromat; la fel cum știu că o roșie nu trebuie să fie portocalie. Mi-a trimis bunica mea recent un pachet care conținea niște morcovi și pătrujel și ce să vezi? miroseau a morcovi și a pătrunjel. Dar pentru că am niște informații despre alimentele sănătoase nu înseamnă că mănânc numai așa ceva. Așa că să să introduci toți nefumătorii în aceeași categorie e puțin deplasat.

Despre fumători am citit diverse păreri, iar aceștia sunt văzuți în mediul online ca fiind „agramați”, „cei care fură aerul curat”, „cei care încalcă regulile” etc. Ea gândiți-vă o clipă dacă știți oameni care se exprimă corect și fumează. Eu știu câțiva și cred că și voi. Are sens această etichetare? Nu prea, acum că o vedeți prin alți ochi.



În privința încercării de a fenta legea pentru mine este o reacție previzibilă. De ce? E ca și cum un profesor autoritar i-ar spune unui elev adolescent că nu are ce căuta la ora ora lui până nu vine îmbrăcat „normal”. Ce face acest profesor? Interzice, fără a încerca să negocieze, să explice de ce nu e adecvată vestimentația și de a propune o soluție care să mulțumească ambele părți. Posibila reacție a elevului este de a nu mai veni la ora profesorului care nu-l lasă să se exprime prin vestimentație. Ați înțeles metafora? Legea așa cum este în momentul de față nu permite fumătorilor „să se exprime” prin actul de a fuma care are efect calmant asupra lor. Exact așa cum pentru unii este relaxant să asculte muzică, să doarmă, să se uite la un film, să mănânce etc. așa este pentru fumători țigara.

Încă un lucru pe care l-am găsit nejustificat a fost faptul că unii nefumători ironizează asocierea cafelei cu ţigara. Cu ce este asta diferit de alte „combinații” la fel de populare precum filmul și popcornul, berea și alunele, vinul rose cu brânzeturile etc?

Iar acum nefumătorii o să vină cu argumentul că lucrurile pe care ei le fac ca să se relaxeze nu încalcă libertatea nimănui și cu definiția democrației etc. Iar acesta este un argument valid. Dar mai este o prevedere din Declarația Universală a Drepturilor Omului pe lângă sănătatea atât de invocată de nefumători care vine în acest context în sprijinul fumătorilor. Articolul 20 ne spune că „
Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică. 
Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociație.” 


Ok, însă cine a votat această lege? Nu cumva niște minunați parlamentari care ne reprezintă și care s-au gândit puțin spre deloc la impactul social al unei astfel de legi? Dacă până să intre legea în vigoare nefumătorii erau uneori întâmpinați de replici precum „Dacă nu vă convine fumul, plecați”, acum cei care „stau în frig” la o țigară sunt fumătorii. Aici e buba. Legea nu este foarte bine gândită, cel puţin acolo unde se referă la interzicerea fumatului în cafenele, baruri etc. Sunt de acord cu interzierea fumatului în preajma copiilor, şcolilor etc. 

Legea aceasta a reușit doar să dezbine și nu să vină cu soluții care să fie tolerate atât de nefumători, cât și de fumători. În plus, fiecare dintre aceste tabere ascultă ca să răspundă, nu ca să înțeleagă. 

Și pe mine m-a încântat enorm atunci când am locuit în Dijon, Franța pentru trei luni și m-am întors pentru prima dată în viață din club cu părul și hainele care nu miroseau a fum. A fost ceva magic, ei bine acolo exista un spațiu închis în interiorul clubului destinat fumătorilor. Aceștia nu erau trimiși afară să fumeze, ci în cupola aceea. Dar tot Dijon a fost orașul în care am aflat că primarul este recunoscut pentru câștigarea a două premii internaționale pentru protejarea mediului înconjurător, pentru întâlnirile periodice cu oamenii din oraș care solicită o întrevedere cu el și nu pentru câte mașini are și unde-și petrece timpul liber și cu cine. Dar aceasta este un subiect care este menit să vă dați seama de ce o lege trebuie să fie adaptată credințelor și obișnuințelor oamenilor care locuiesc într-un oraș/ într-o țară.

M-aș bucura mai mult să nu mai văd mucurile de țigară și hârtiile aruncate atât de fumători, cât și de nefumători, decât să văd oameni fumând în frig. Iar chestia cu „din banii mei plătesc oameni care se ocupă de curățenia spațiilor publice” nu ține pentru mine. De ce? Toți suntem responsabili de curățenia orașului/satului în care locuim. Cei angajați să facă asta ar trebui să se ocupe doar de frunze și alte reziduri pe care le găsim în mod natural și nu de neglijența și nepăsarea noastră. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce urăsc Valentine's Day din toată ființa mea?

Voi fi foarte subiectivă în această postare. Cred că a început în adolescență și fenomenul s-a repetat în fiecare an. Fiind influențată de publicații „remarcabile” pentru adolescenți precum „Cool Girl” și trecând treptat la Cosmopolitan, Glamour și alte reviste destinate femeilor mi se părea că V Day chiar înseamnă ceva. Iar faptul că de fiecare dată, dar de fiecare dată se întâmpla ceva și nu eram în cuplu în această perioadă sau suspinam după vreun „ființ” la care se ajunge greu, că altfel nu e interesant, mă făcea să cred că e ceva în neregulă cu mine.

Apoi, o dată cu vârsta am început să înțeleg că la fel ca și Moș Crăciun, Iepurașul de Paște și alte personaje mirifice, Cupidon există doar ca să-i ajute pe oameni să cumpere lucruri urâte, pe care în mod normal nu le-ar cumpăra. Dar la presiunea societății și de teama de a nu rămâne singuri cumpără inimioare de pluș, trandafiri roșii parfumați, prăjituri în formă de inimă. By the way, știți ce formă are inima? Nu are nicio legătură…

Ieftin, dar bun, prietene - are tot ce vrei pentru un păr superb

Sunt anumite produse cosmetice la care mă întorc, deși îmi place să testez cât mai multe. Din această categorie face parte și serul pentru vârfuri despicate, cel verde de la Avon. E pur și simplu ce trebuie pentru sezonul rece.

Deși îmi place să am volum la păr și e destul de trist că nu-l pot obține în mod natural ca alte persoane, acesta îmi place (culmea) pentru că mi-l face și mai drept decât este deja. Doar că este un păr drept ce pare îngrijit, strălucitor și care miroase genial, un atribut comun pe care-l au toate produsele cosmetice pe care le prefer în mod uzual.

Am aflat între timp și cum se numește mulțumită Google (Daily Shine de la Advance Techniques). Iar cel mai mult îmi place mirosul, după cum am subliniat mai sus. Partea amuzantă e că nu pot să-l asociez cu nimic, nu seamănă cu nimic din ce cunosc, parcă are un miros al lui specific. Și m-am bucurat că l-am redescoperit la fel de bun ca atunci când l-am cumpărat pentru prima dată, acum 6 ani și când o grămadă de perso…

Am găsit „Jurnal de Bac”, neprelucrat și găsit total întâmplător. Genial și fără spații după virgule

Jurnal de Bac17 septembrie 2010Azi s-a făcut,ca de altfel în fiecare an trafic de cărţi. S-au vândut şi s-au cumpărat înaceiaşi măsură.Ca la piaţă. Eu aveam doar patru lei,atât am apucat să iau când am plecatla şcoală. Am zărit chioşcul de ziare şi era să cobor să-mi iau o revistă. Nu prea mă potabţine. Şi ce e dureros e că sunt conştientă că nu-mi folosesc la nimic,poate doar pentru amânca mama seminţe pe ele. Nu mai găsesc nimic interesant în paginile lor colorate.Toate subiectele sunt reluate la nesfârşit.19 septembrie 2010Caz de urgenţă,deschid DEX-ul la imaginar poetic. Nu găsesc. Ultima soluţie:caut pe net.Şi caut,şi caut şi caut…Când în sfârşit am crezut că am descoperit definiţia salvatoare eaarată aşa: „Imaginar poetic- Concept integrator al antropologiei şi al poeticilor moderne,definit ca viziune reunificatoare a conştientului şi a inconştientului în raportareafiinţei umane la mediul înconjurător,reprezentabilă poetic într-o sumă uriaşă de imaginifundamentale,în reperele că…