Eşti aproape perfectă, dar totuşi nu te iubesc

Hei,


Eşti o pată de culoare, ești amuzantă, imi curgi prin vene și totuși nu te vreau lângă mine. Vreau să mă gândesc la tine ca la ceva ideal. Ești aproape perfectă, am încă urme de tine pe corpul meu mânjit cu clor de la piscină. Știu că nu poți trăi fără mine și știu că totul se va schimba. Știu că vei pleca într-o dimineață fără să bem cafea, fără să ne luăm un sandviș cu bacon, fără să ne luăm la revedere, fără instrucțiuni post break up. 
Și va fi întuneric, va fi tristețe, va fi haos.
Haos în minte, haos în inimioarele noastre fragile care nu înțeleg de ce s-a produs ruptura.




Ești aproape perfectă și totuși nu te iubesc. Nu mai e la fel ca în ziua aceea când totul părea atât de bine regizat. Tu te mulai pe temperamentul meu coleric și pe trupul meu alunecos. Eu îți admiram trupul sculptat parcă de valuri. Ia-mă în brațe e ultima zi și amândoi știm că mâine vom fi necunoscuți. Vom trece unul pe lângă altul fără să ne recunoaștem, fără să avem vreo trăire...Ești aproape perfectă, dar totuși nu te iubesc...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Spune-mi ce crezi:

Totalul afișărilor de pagină

Un produs Blogger.

Pub

Publicite

Despre mine

Fotografia mea

Orice aș scrie, oricine își va da seama că a găsit-o pe Alexandra pe care o cauta.

Ads

Follow me on Bloglovin

Follow on Bloglovin

Google+ Followers